pierderea lunii noiembrie

aproape niciodata nu staruiesc asupra sentimentelor de regret. nu din ignoranta sau superficialitate. nu din slabiciune sau frica. le asum, fara a le da voie sa se maturizeze in mine. e mai bine asa.

si totusi, nu pot sa las nerostita pierderea lunii noiembrie. vizita lui Salman Rushdie in Romania. Rushdie povestitorul. romancierul. animalul politic. psihologul. istoricul. magicianul. Rushdie condamnatul la moarte.

as fi vrut sa va spun despre cei 1001 din „Copiii din miez de noapte”, declarat cel mai bun roman din istoria Booker Prize. despre alegoria excentrica din „Rusinea”. despre „Versetele Satanice”, „cel mai celebru roman necitit”. despre „Ultimul suspin al maurului” sau „Pamantul de sub talpile ei” sau „Shalimar clovnul” sau „Seducatoarea din Florenta ”. despre reverberatiile realismului magic in fiecare dintre aceste romane. dar nu pot. nu sunt nici critic literar. nici talmaci.

mi-ar fi placut sa ma afund in scaunul de la teatrul odeon si sa il ascult cum IMI citeste. cu perfecta constiinta de sine. de marketingul fiecarui gest. de originea lui. de inteligenta lui. sa ajung prin el la Gabriel Garcia Marquez. la Italo Calvino. la Honoré de Balzac.

nu am sa vorbesc despre nimic din toate acestea. au facut-o altii mult mai bine ca mine. cei de la dilemateca, prin numarul-eveniment dedicate scriitorului. cei de la jurnalul national sau adevarul, prin interviurile pline de consistenta pe care i le-au luat. le puteti citi aici si aici.

si acum, partea cea mai amara. in nebunia mea de a colectiona toate “urmele” pe care le-a lasat Rushdie in Romania, m-am lovit inevitabil de realitate. redau integral consemnarea catavencilor… “In ziua in care Neagu Djuvara si-a lansat la Targ cartea Amintiri si poveti mai deocheate, inghesuiala mare. In timp ce se strecoara prin mulţime, istoricul intreaba intelegator: „Toti oamenii astia au venit la Rushdie la lansare?“ si, pana sa primeasca raspunsul: „Mi se pare explicabil. Mare scriitor, si curajos. Foarte explicabil. Totusi, nu ma gandeam ca Rushdie are atatia admiratori in Romania“. Multimea, de peste o mie de oameni, i se raspunde, venise la lansarea cartii Mihaelei Radulescu, Niste raspunsuri, care s-a aflat pe locul doi in topul vanzarilor, cu 2.500 de exemplare, inaintea cartilor lui Rushdie si Herta Müller.”

le triste paradoxe roumaine.

des mots qui nous définissent

am aderat subit la curentul conform caruia esenta fiecarei persoane poate fi decantata, extrasa, rezumata, la o singura trasatura definitorie. a mea este, potrivit sursei primare de la care a pornit auto inchizitia, virulenta, definind termenul “in sensul ca iti susti patimas, mai presus de orice, ideile”. dictionarul explicativ al limbii romane nu ma avantajeaza insa si are o alta parere despre acest cuvant. la propriu. si figurat. virulent, -a. cu accent pe e, ultima silaba. care are o toxicitate mare. care este capabil sa produca boli. distrigator. nimicitor. de o mare violenta. vehement. viguros. plin de asprime. in stare sa distruga. foarte aprig. zdrobitor. critic. fin de citation.un secund si un tert sunt de parere ca m-ar caracteriza sinceritatea. proptind in fata un “brutal de... sincera” . pentru mai mult efect, ca in sintaxa englezeasca. ce mai e de spus? sunt virulenta si sincera. si sunt impacata cu asta.