pierderea lunii noiembrie

aproape niciodata nu staruiesc asupra sentimentelor de regret. nu din ignoranta sau superficialitate. nu din slabiciune sau frica. le asum, fara a le da voie sa se maturizeze in mine. e mai bine asa.

si totusi, nu pot sa las nerostita pierderea lunii noiembrie. vizita lui Salman Rushdie in Romania. Rushdie povestitorul. romancierul. animalul politic. psihologul. istoricul. magicianul. Rushdie condamnatul la moarte.

as fi vrut sa va spun despre cei 1001 din „Copiii din miez de noapte”, declarat cel mai bun roman din istoria Booker Prize. despre alegoria excentrica din „Rusinea”. despre „Versetele Satanice”, „cel mai celebru roman necitit”. despre „Ultimul suspin al maurului” sau „Pamantul de sub talpile ei” sau „Shalimar clovnul” sau „Seducatoarea din Florenta ”. despre reverberatiile realismului magic in fiecare dintre aceste romane. dar nu pot. nu sunt nici critic literar. nici talmaci.

mi-ar fi placut sa ma afund in scaunul de la teatrul odeon si sa il ascult cum IMI citeste. cu perfecta constiinta de sine. de marketingul fiecarui gest. de originea lui. de inteligenta lui. sa ajung prin el la Gabriel Garcia Marquez. la Italo Calvino. la Honoré de Balzac.

nu am sa vorbesc despre nimic din toate acestea. au facut-o altii mult mai bine ca mine. cei de la dilemateca, prin numarul-eveniment dedicate scriitorului. cei de la jurnalul national sau adevarul, prin interviurile pline de consistenta pe care i le-au luat. le puteti citi aici si aici.

si acum, partea cea mai amara. in nebunia mea de a colectiona toate “urmele” pe care le-a lasat Rushdie in Romania, m-am lovit inevitabil de realitate. redau integral consemnarea catavencilor… “In ziua in care Neagu Djuvara si-a lansat la Targ cartea Amintiri si poveti mai deocheate, inghesuiala mare. In timp ce se strecoara prin mulţime, istoricul intreaba intelegator: „Toti oamenii astia au venit la Rushdie la lansare?“ si, pana sa primeasca raspunsul: „Mi se pare explicabil. Mare scriitor, si curajos. Foarte explicabil. Totusi, nu ma gandeam ca Rushdie are atatia admiratori in Romania“. Multimea, de peste o mie de oameni, i se raspunde, venise la lansarea cartii Mihaelei Radulescu, Niste raspunsuri, care s-a aflat pe locul doi in topul vanzarilor, cu 2.500 de exemplare, inaintea cartilor lui Rushdie si Herta Müller.”

le triste paradoxe roumaine.

des mots qui nous définissent

am aderat subit la curentul conform caruia esenta fiecarei persoane poate fi decantata, extrasa, rezumata, la o singura trasatura definitorie. a mea este, potrivit sursei primare de la care a pornit auto inchizitia, virulenta, definind termenul “in sensul ca iti susti patimas, mai presus de orice, ideile”. dictionarul explicativ al limbii romane nu ma avantajeaza insa si are o alta parere despre acest cuvant. la propriu. si figurat. virulent, -a. cu accent pe e, ultima silaba. care are o toxicitate mare. care este capabil sa produca boli. distrigator. nimicitor. de o mare violenta. vehement. viguros. plin de asprime. in stare sa distruga. foarte aprig. zdrobitor. critic. fin de citation.un secund si un tert sunt de parere ca m-ar caracteriza sinceritatea. proptind in fata un “brutal de... sincera” . pentru mai mult efect, ca in sintaxa englezeasca. ce mai e de spus? sunt virulenta si sincera. si sunt impacata cu asta.

nuage noir de ce que je déteste

sau daca nu e suficient de clar, in traducere libera, "nor negru de lucruri pe care le urasc". in ordine aleatorie. imitatorii. muzica tare. lumea virtuala. laptele. orice fel de branza. si toate "chestiile" dubioase din aceasta categorie. ipocritii. discutiile mici despre oameni pe care nu ii cunosc si despre care nu ma intereseaza sa stiu lucruri. sau despre lava, parcari, scutece, gropi, fundul lui j'lo sau pantofii madonnei. si logoreea in general. ipohondrii. tigarile fumate. scrisorile netrimise. frigul. mirosurile straine. lipsa de originalitate. iarba arsa. culoarea roz. plasticul. oamenii care-si urasc originea. cluburile. ceaiul facut fara arta. dis-de-diminetile. oamenii care se confeseaza tuturor. panourile luminoase. magistrala dintre unirea 1 si unirea 2. ipocritii. parul nespalat. sapunul lichid. oamenii care nu cunosc valoarea banilor. ciocolata cu chili. hainele din poliester. misoginii. dar si feminismul excesiv. lipsa bunicilor. escalele mai mari de doua ore. lipsa papucilor in camera de hotel. prostii. opresiunea minoritatilor. hartia de proasta calitate. aerul conditionat. et toutes les petites choses care imi strica ziua.

jardin des merveilles*

nimic nu imi place mai mult ca atunci cand, in incercarea de a intra in intimitatea unui loc nou, ma dezlantui in paienjenisul strazilor, ce-si dau mana si ma poarta dupa propria lor vointa spre puncte nedefinite. asa s-a intamplat si in acea dimineata prematura de octombrie, cand, dintre cladirile cuminti, seculare, perfect incadrate intr-un plan urbanistic al bunului gust, mi s-a descoperit Jardin du Luxembourg.

la gura dispre rue august comte, cum intri dinspre avenue de l’Observatoire, o poarta mica, digerata de rugina nobila, vegheaza trecerea dintre doua taramuri. printre copacii coafati recent si pictati in stilul impresionist de l’été indien, se aud gemete si miroase ispititor a crêpe au chocolat.

confuzie. excitatie. visare. pofta. nerabdare. si alte o mie de stari imi ating terminatiile nervoase. ma avant. o dulce plutire ce rascoleste polenul pietrelor. un covor virgin, nederanjat parca de peste 300 de ani. si primul semn ca nimeni din cei intrati nu mai pleaca.

adolescenti intarziati si ritualurile lor de imperechere. femei care nasc fluturi. spectacolul copiilor fugiti de la cirque du soleil. coltul studentilor de la sorbona, alungati din cartierul latin de turistii infometati. clubul rebusistilor. al celor obsedati de un bronz perfect. al bunicelor. si bunicilor. al victimelor ultimei mode. clovnii si gelateriile lor ambulante. fantani cu pesti pisica, nuferi albi si banuti galbeni, implinitori de dorinte. Chopin. Stendhal. Montesquieu.Baudelaire. Delacroix. deasupra tuturor, veghind ca o amfitrioana, din spatele peretilor captusiti in stil florentin ai palatului Luxembourg, insasi Maria de Medicis.

toti sfidand parca balciul desertaciunilor lui Thackeray.

ah, si Berlioz canta.

*acest text este o alegorie. orice neasemanare cu realitatea este doar urmarea lipsei unei culturi imaginare elementare

rhétorique

stii vartejul acela numit inspiratie ce apare doar cand mijeste miezul noptii? ma gaseste invariabil cu trupul adancit in aceeasi saltea inchiriata. inflexibila. neagra.am mainile inclestate de resemnare. hartia-i departe. langa mine inspira si expira fericirea intr-un ritm calculat.

p'tit femme fantastique

am gasit-o acolo. pe al doilea loc de la fereastra. avea ochii imensi, ca un personaj de desen animat japonez si unghiile taiete abrupt, din carne. degetele ii erau lipicioase de la vata pe bat inghitita hraparet cel mai probabil. sa tot fi avut vreo patru - cinci ani si neajunsuri cat pentru zece. citeam in ea indignare. ca si cand aparitia mea i-ar fi electrocutat un joc invizibil. mirosea a vechituri. si a toamna precoce, iar in brate ascundea stangaci fosila unei papusi si o carte de colorat cu la femme fantastique. picioarele ii atarnau livide in aer. parea inconstienta de membrele inferioare si de utilitatea lor. la a zbura si nimic mai prejos ii statea gandul.

nu parea intimidata nici de singurate, nici de putreziciunea din jur. de rochia in buline decolorate sau de parul incalcit, neadecvat pentru o domnisoara. locul care pentru mine nu inspira decat moarte, era "acasa" pentru ea. parea un perpetuum mobile intre statiile dintre fabrica de detergenti si piata libertatii. dar in seara asta o luna ciudata sticlea in privirea ei. o luna muta si plina.

am coborat gonind spre cealalta parte a orasului, cotind la stanga prin parcul rozelor. dar cu gandul inca la multitudinea de chipuri sub care se pot metamorfoza temerile. ce n-as fi dat sa nu fi crescut mare...

je suis excessive

am inchis ochii si am suflat. ca un copil in fata primului tort ce ii va ramane in amintiri. nu, nu am cerut dragoste. pentru ca o am. nu am cerut intelepciune. pentru ca sunt dispusa sa o invat mai degraba din greseli. nu am cerut nici credinta, pentru ca nu imi place harul ieftin.

am cerut in schimb sa ma vad. sa-mi vad partea intunecata a fiintei. nu metaforic. nu imaginativ. ci ca o fiinta vie ce este. ce respira si inspira odata cu mine. care se hraneste cu voracitate din mine. cu ochii ei negrii ca pucioasa, cu zambetul cultivat, cu parul perfect, ca intr-o reclama ce nu tine seama de sezon, cu dintii albiti scrasnind in surdina, cu haine imaculate cumparate in ajun de la galeriile lafayette, cu miros vag ce aduce a magnolie. sau chimion. sau mosc. sau lemn chinezesc. cu amprentele patate ispititor de cerneala, cu degetele mereu inclestate in propria carne, cu sangele inghetat in vene. impunatoare. voluptoasa. aparent tacuta.

ma pazeste in umbra. mereu cu replicile pe varful ascutit al limbii. gata sa ma apere ca o mama. ce? va asteptati sa fie hidoasa? daca asta credeti, o faceti sa zambeasca.

anul acesta, de ziua mea, mi-am dorit sa ma descopar. pe mine insami - ma - m. la acuzativ. sa-mi vad firea bastarda, orfana, marginalizata toate celelalte 364 zile din an. sa ma vad. sa ma mahnesc. sa ma indrept.

les délicieuses cuisines des demoiselles

mmm... urechi de lemn in sos de portocale. ghimbir murat. gazpacho inecat in frunze de busuioc proaspat. orez thailandez cu sofran abia rasnit. taitei de orez in sos de nuci verzi. bambus fragezit la cuptor. naut pe lipie aburinda. salata de masline. somon fume in sos tartar. supa de ceapa. brocoli glazurat cu parmezan. cartofi copti in coaja. salata rucola si castane de apa. piersici. pere coapte. broboane de struguri erectile. mango carnosi. macese. zmeura. mure. limonada cu miere de la bunicu. sirop de muguri de brad cu apa partial decarbogazificata dupa reteta secreta a bunicii. lapte de cocos. negrese cu marijuana. tarta cu migdale si scortisoara. praline cu rom. caramel intins pe tine. bezele cu cafea. biscuiti cu anason. inghetata in invelis crocant de ciocolata. servita pe mine.

sau altfel spus...
une journée ordinaire dans ma cuisine

lullaby chanson

mi-aduc aminte cum scriam la 18 ani... mereu excesiv. un scris ce se zbate mereu pe patul de moarte. cu vederi ingustate la poli. sontac. feciorelnic. adesea stupid sau cliseic. acel scris care descria perfect gandirea minoritatii celor care se ascund sub pavaza sintagmei „am doar 18 ani”. o minoritate restransa, cu privilegii trecatoare, mereu cu accente tragice.

astazi, de m-as veghea din umbra, mi-as canta lullaby chanson si mi-as ursi acelasi lucru: sa nu fi niciodata un om al jumatatilor de masura.

la 18 ani scriam... “ma uit la palmele mele si vad urmele unei vieti. lacrimi si ramasite de atingeri . mainile mele sunt inca murdare de trecut. si inca dor. lumina din ochi s-a stins demult, mai arde doar o vapaie incapatanata pe dinauntru, captiva intr-un spatiu ce miroase a ars. a cenusa.

din cauza cioburilor din ochi mi s-a parut ca traiesc intr-o poveste cu inceput „a fost odata”. iluzie si deziluzie. asa ca m-am cufundat in fluxul de oameni. am facut un mozaic de inclinatii si pasiuni si m-am lasat imprimata de un ciudat instinct de masa. fugind de greutatea responsabilitatilor. prabusindu-ma in ignoranta. cu aripile frante de vantul dinspre rasarit. fara vointa de a mai depasi recorduri de altitudine.

mi-am imbracat straiul de pamant rosiatic, infertil, cu speranta unei reinvieri primavaratice tarzii. insa inima mea invatase deja sa-i placa gustul catifelat al argilei. o lume a tacerii in care nimic nu te infioara. sau poate doar mersul furnicii de pe obrazul santuit de lacrimi.

poate intr-o zi, cand o sa-ti plivesti amintirile, vei gasi printre firele de iarba si bucatile de pamant, urma mainilor mele ramase deschise.
eu... eu nu sunt decat urmarea unor atingeri de mana. asa m-am nascut si-asa am murit”

... recitind, mi-am dat seama ca nu maturizarea este cea care doare, ci nestatornicia propriilor valori.

parisien mood

place de la bastille. champs-élysées. place de la concorde. forum des halles. le marais. avenue montaigne. montmartre. montparnasse. avenue de l'opéra. quartier latin. faubourg saint-honoré. notre dame de paris. napoleonic arc de triomphe. tour eiffel. louvre. tuileries gardens. place de l'étoile. musée de l'armée. conciergerie. panthéon. Île des cygnes. seine. luxembourg garden. palais garnier. sorbonne. sainte-chapelle palace. basilique du sacré-coeur. georges pompidou. musée national d'art moderne. musée d'orsay. moulin rouge.

si toate strazile launtrice, cu viata proprie, care stranguleaza orasul.

orasul paris.

mergi. vezi. asculta. inhaleaza. imbogateste-te. cresti.

sans titre

nu scriu ca sa te indragostesti de mine
desi stiu ca fiecare nou accent pe ultima silaba
se insinueaza in maruntaiele fiintei tale
[accepta]

nu scriu pentru ca sa ma judeci
desi stiu ca Cineva imi buchiseste fiecare pacat
cu litere mici si iertatoare
[invata]

nu scriu pentru tine
nu scriu pentru voi/ei/toti/nimeni
scriu pentru mine
[respecta]

si nu. nici nu scriu ca sa nu ma uiti
scriu ca sa nu ma macine

pessoa après-midi

rasfoiam après-midi gandurile lui ricardo reis, mereu aruncate sub forma de poezie. ricardo reis sau fernando pesoa sau alberto caeiro sau alvaro de campos sau unul dintre celelalte nedefinite numeric heteronime sub care a semnat.

interesant este ca pessoa [despre care se spune de altfel ca ar fi unul dintre cei mai mari poeti ai portugaliei moderne, si din toate timpurile, as adauga eu, comme un profane] sustine independenta pseudonimelor sale, spunand ca au scris lucruri despre care el nu ar fi putut sa o faca niciodata.

nu sunt "faux noms, mais autres noms", justifica pessoa exacerbarea alter ego-urilor lui. ce-i drept, nu numai stilurile sunt diferite, ci si vederile religioase sau politice, sensibilitatile estetice sau temperamentele. si nu mi se pare numai mie.

ai spune ca fiind asa o prisma literara ar trebui sa te impiedici la tot pasul de lucrarile. pas du tout. a publicat putin. nedecantat. si niciodata scrieriile lui nu s-au vrut legate intr-o carte.

si? si nimic. citeam pessoa.

moi lolita

citeam saramago in sala goala de cinema. scaunele miroseau a putregai brun, iar lumina palpaia a blestem. panza violata de atata pelicule se dorea razbunata cu fantezii. demult nu mai vazuse decat filme de mana a doua si amanti cu erectii intarziate. eram in tandem, caci in palme tineam un eseu despre orbire. silita. ma intreb cate ti-au fost date sa vezi in trecut? quel paradoxe.

nu e de mirare ca intre toare gandurile care-mi joaca feste, nu te-am auzit venind. te-ai strecurat ca o pisica bastarda, in ziua de 13, pe clavicula pianului neacordat de bunicul. ai lasat sa cada n'oublie pas fleurs in crapatura sanilor mei. "une étrange geste", aveam sa-mi zic peste numai 33 de minute.

nu te-ai oprit langa mine. ai mers in loja din lemn putrezit. stiam de pe acum ce joc ai scornit, dar distanta era notre prélude. de ce excitatia mea degaja hormoni in franceza? nu. raspunsul nu e „franceza e limba iubirii”. pana sa-mi dau un raspuns pertinent, s-a si insinuat intre noi coloana sonora.

unu – trei – cinci – sapte cadre mai tarziu sunt deja langa tine. nu. erata. la picioarele tale. pas prétendre que vous êtes surpris. mai bine grabeste-te de-mi incolaci sfarcurile intre degete pana nu fug. nimic nu e gratis. ainsi...

sub limba-mi se zbate un zmeu cu vinele bulbucate. imi vine sa-ti spun ca daca nu gemi vei face implozie. nicio grimasa nu lasa sa-ti scape. mi-ai spune ca tacerea e de bon goût. si eu as rade cu gura nerusinat de plina.

maintenant... respira. si nu ma ajuta sa ma ridic.

cand ma voi indeparta, nu privi dupa mine.

ne vom aduce mereu aminte de acea zi cand am vrut sa vedem „paris, je t’aime” si am gresit sala.

ies dramatic. in capul meu se aude moi lolita.

une femme du XXIe siècle

povara lui je t'aime sau cum sa nasti pe cale naturala un copil cu capul prea mare care stie deja tabla inmultirii. nu cu bile. ci cu betisoare de la sushi-ul de azi noapte. doua imagini inversate de retina. prima mai irealizabila decat a doua. niciuna utopica. mai ales cand barbatul cu vorbele inghitite se zbate in cearsafurile tale. abandonné. pentru femeia secolului douazecisiunu acceptarea unei relatii pare ceva ireconciliabil.

chaque fois, c'est comme la première fois

nisip rosu, sangeriu, cu gust de carne, ca o pelicula fina pe cerul gurii. urme de pasiune in cavitatea concava a stomacului. gemete de mierla intiparite pe timpan. si un excedent de adrenalina criogenata pour la prochaine fois. dragoste, cum ii spui tu. sex, cum imi place mie. avec vous. aceeasi finalitate. penetrare. cu sau fara preludiu. orgasm neamanat. intr-un sincron perfect perpendicular. incisiv. isteric. dorit. cu gust de sirop de menta turnata in abisul intim. as putea sa insirui un millier de cuvinte ca sa-mi descriu starea erectila. inutil. chaque fois, c'est comme la première fois.