p'tit femme fantastique

am gasit-o acolo. pe al doilea loc de la fereastra. avea ochii imensi, ca un personaj de desen animat japonez si unghiile taiete abrupt, din carne. degetele ii erau lipicioase de la vata pe bat inghitita hraparet cel mai probabil. sa tot fi avut vreo patru - cinci ani si neajunsuri cat pentru zece. citeam in ea indignare. ca si cand aparitia mea i-ar fi electrocutat un joc invizibil. mirosea a vechituri. si a toamna precoce, iar in brate ascundea stangaci fosila unei papusi si o carte de colorat cu la femme fantastique. picioarele ii atarnau livide in aer. parea inconstienta de membrele inferioare si de utilitatea lor. la a zbura si nimic mai prejos ii statea gandul.

nu parea intimidata nici de singurate, nici de putreziciunea din jur. de rochia in buline decolorate sau de parul incalcit, neadecvat pentru o domnisoara. locul care pentru mine nu inspira decat moarte, era "acasa" pentru ea. parea un perpetuum mobile intre statiile dintre fabrica de detergenti si piata libertatii. dar in seara asta o luna ciudata sticlea in privirea ei. o luna muta si plina.

am coborat gonind spre cealalta parte a orasului, cotind la stanga prin parcul rozelor. dar cu gandul inca la multitudinea de chipuri sub care se pot metamorfoza temerile. ce n-as fi dat sa nu fi crescut mare...

je suis excessive

am inchis ochii si am suflat. ca un copil in fata primului tort ce ii va ramane in amintiri. nu, nu am cerut dragoste. pentru ca o am. nu am cerut intelepciune. pentru ca sunt dispusa sa o invat mai degraba din greseli. nu am cerut nici credinta, pentru ca nu imi place harul ieftin.

am cerut in schimb sa ma vad. sa-mi vad partea intunecata a fiintei. nu metaforic. nu imaginativ. ci ca o fiinta vie ce este. ce respira si inspira odata cu mine. care se hraneste cu voracitate din mine. cu ochii ei negrii ca pucioasa, cu zambetul cultivat, cu parul perfect, ca intr-o reclama ce nu tine seama de sezon, cu dintii albiti scrasnind in surdina, cu haine imaculate cumparate in ajun de la galeriile lafayette, cu miros vag ce aduce a magnolie. sau chimion. sau mosc. sau lemn chinezesc. cu amprentele patate ispititor de cerneala, cu degetele mereu inclestate in propria carne, cu sangele inghetat in vene. impunatoare. voluptoasa. aparent tacuta.

ma pazeste in umbra. mereu cu replicile pe varful ascutit al limbii. gata sa ma apere ca o mama. ce? va asteptati sa fie hidoasa? daca asta credeti, o faceti sa zambeasca.

anul acesta, de ziua mea, mi-am dorit sa ma descopar. pe mine insami - ma - m. la acuzativ. sa-mi vad firea bastarda, orfana, marginalizata toate celelalte 364 zile din an. sa ma vad. sa ma mahnesc. sa ma indrept.