p'tit femme fantastique

am gasit-o acolo. pe al doilea loc de la fereastra. avea ochii imensi, ca un personaj de desen animat japonez si unghiile taiete abrupt, din carne. degetele ii erau lipicioase de la vata pe bat inghitita hraparet cel mai probabil. sa tot fi avut vreo patru - cinci ani si neajunsuri cat pentru zece. citeam in ea indignare. ca si cand aparitia mea i-ar fi electrocutat un joc invizibil. mirosea a vechituri. si a toamna precoce, iar in brate ascundea stangaci fosila unei papusi si o carte de colorat cu la femme fantastique. picioarele ii atarnau livide in aer. parea inconstienta de membrele inferioare si de utilitatea lor. la a zbura si nimic mai prejos ii statea gandul.

nu parea intimidata nici de singurate, nici de putreziciunea din jur. de rochia in buline decolorate sau de parul incalcit, neadecvat pentru o domnisoara. locul care pentru mine nu inspira decat moarte, era "acasa" pentru ea. parea un perpetuum mobile intre statiile dintre fabrica de detergenti si piata libertatii. dar in seara asta o luna ciudata sticlea in privirea ei. o luna muta si plina.

am coborat gonind spre cealalta parte a orasului, cotind la stanga prin parcul rozelor. dar cu gandul inca la multitudinea de chipuri sub care se pot metamorfoza temerile. ce n-as fi dat sa nu fi crescut mare...