moi lolita

citeam saramago in sala goala de cinema. scaunele miroseau a putregai brun, iar lumina palpaia a blestem. panza violata de atata pelicule se dorea razbunata cu fantezii. demult nu mai vazuse decat filme de mana a doua si amanti cu erectii intarziate. eram in tandem, caci in palme tineam un eseu despre orbire. silita. ma intreb cate ti-au fost date sa vezi in trecut? quel paradoxe.

nu e de mirare ca intre toare gandurile care-mi joaca feste, nu te-am auzit venind. te-ai strecurat ca o pisica bastarda, in ziua de 13, pe clavicula pianului neacordat de bunicul. ai lasat sa cada n'oublie pas fleurs in crapatura sanilor mei. "une étrange geste", aveam sa-mi zic peste numai 33 de minute.

nu te-ai oprit langa mine. ai mers in loja din lemn putrezit. stiam de pe acum ce joc ai scornit, dar distanta era notre prélude. de ce excitatia mea degaja hormoni in franceza? nu. raspunsul nu e „franceza e limba iubirii”. pana sa-mi dau un raspuns pertinent, s-a si insinuat intre noi coloana sonora.

unu – trei – cinci – sapte cadre mai tarziu sunt deja langa tine. nu. erata. la picioarele tale. pas prétendre que vous êtes surpris. mai bine grabeste-te de-mi incolaci sfarcurile intre degete pana nu fug. nimic nu e gratis. ainsi...

sub limba-mi se zbate un zmeu cu vinele bulbucate. imi vine sa-ti spun ca daca nu gemi vei face implozie. nicio grimasa nu lasa sa-ti scape. mi-ai spune ca tacerea e de bon goût. si eu as rade cu gura nerusinat de plina.

maintenant... respira. si nu ma ajuta sa ma ridic.

cand ma voi indeparta, nu privi dupa mine.

ne vom aduce mereu aminte de acea zi cand am vrut sa vedem „paris, je t’aime” si am gresit sala.

ies dramatic. in capul meu se aude moi lolita.